Comunicat de Presa - Achizitie Biserica !

 

Comunicat de Presa II

 

Comunicat de Presă

 

Mersul cu icoana 2021

în parohia ortodoxă Sf. Prooroc Zaharia și Dreapta Elisabeta - Boadilla del Monte și Brunete 

În perioada 17-22 decembrie se va merge cu Sf. Icoană a Nașterii Domnului pe la casele credincioșilor. 

Programări la pangar sau la telefon 643184212

 ,,Mersul cu icoana este ritualul liturgic prin care se vesteşte în toate casele, tuturor creştinilor, apropierea praznicului Naşterii Domnului Iisus Hristos. Această tradiţie misionar-liturgică se menţine şi astăzi, în aproape toate zonele ţării şi se constituie într-o temă ce ar trebui studiată aprofundat din punct de vedere istoric, liturgic, misionar. Intrarea icoanei în casele creştinilor semnifică intrarea Domnului Hristos în „casa sufletului”.

Acest ritual este, practic, o ierurgie prin care se aduce vestea Naşterii Domnului şi se binecuvântează viaţa creştinului, acolo, în spaţiul ambiental intim: casa unde omul vieţuieşte. Ca orice slujbă a Bisericii, şi această ierurgie are rădăcini biblice. Purtând icoana în case, preotul se aseamănă îngerilor (Luca 2, 13-14) şi păstorilor (Luca 2, 15-18, 20), care au adus întregii lumi vestea despre naşterea lui Mesia, în Betleemul Iudeii, precum fusese scris (Isaia 7, 14; Miheia 5, 1). Prin imagine sacră, icoana Naşterii Domnului „consemnează” fidel şi definitiv, într-o sintetiză teologică de mare forţă, momentul major, unic şi sfinţitor din iconomia mântuirii: Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Altfel spus, înomenirea Fiului lui Dumnezeu (Ioan 1, 14; Coloseni 2, 9; Evrei 1, 1-3) arată menirea înaltă pe care o are „casa cea de lut a sufletului” - trupul fiecărui creştin, chemat să devină, prin Hristos, cer al Lui! Intrarea icoanei în casele creştinilor semnifică, totodată, intrarea Domnului Hristos în „casa sufletului” creştinului, pentru a-Şi face acolo locaş betleemic. Astfel preotul, cel mai de seamă dintre toţi colindătorii care merg la casele creştinilor în zilele premergătoare Crăciunului, mărturiseşte şi arată, prin icoana pe care o poartă, adevărul naşterii lui Hristos, atât de plastic relatat în colindele care Îl prezintă pe Domnul ca un Colindător-Pelerin ceresc, pe pământ, între oameni.

Această rânduială se poate înţelege mai bine prin similitudine cu lucrarea pe care o împlineau odinioară crainicii împărăteşti, care vesteau până la marginile împărăţiei că împăratului i s-a născut fiu - prinţul moştenitor sau prin evocarea acelor „toboşari-vestitori” (numiţi „telal-başa” în timpul domniilor fanariote) care, la noi, la români, anunţau pe la răspântii noile porunci ale domnului. Aşa şi preotul vesteşte tuturor, pe bulevarde luminate feeric şi pe uliţe, în bordeie sau în case de lux, celor virtuoşi şi celor păcătoşi, deopotrivă, ceea ce Biserica psalmodiază prin graiul Sfântului Grigorie de Nazianz: „Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!...”.

Vechimea acestui ritual

Istoricii menţionează acest ritual încă din secolul al IV-lea, când preoţii răsplăteau jertfa creştinilor care ajunau aspru în ziua de 5 ianuarie (ajunul Epifaniei - Bobotezei şi al Crăciunului, sărbători care până la anul 379 d.H. s-au ţinut laolaltă) cu aducerea, în casele lor, a icoanei Naşterii. Există, bineînţeles, şi o legătură cu tradiţia bizantină a procesiunilor cu icoane, care a generat tradiţia slavă - de secol XVII ş.u. - de a se aduce la bolnavi, acasă, icoane prin care Dumnezeu lucrează tămăduiri. Obiceiuri populare care se pierd în negura vremurilor atestă vechimea acestui ritual la români. La jumătatea secolului al XVII-lea, diaconul Paul de Alep consemna în „Jurnalul” său de călător prin Muntenia şi Moldova (1652-1659) că, „în seara dinspre Naşterea lui Hristos, preoţii (...) însoţiţi de sărmani, citeţi şi corişti (...) purtând icoane, umblă prin norod toată noaptea (...) cântând Naşterea lui Hristos”.

Cum se pregăteşte „mersul cu icoana”

În vederea pregătirii pe care o presupune sărbătoarea Naşterii Domnului - vestită de venirea preotului cu icoana, toţi membrii familiei sunt chemaţi să contribuie cu ceva. În primul rând, din timp, pe parcursul postului, creştinii îşi curăţă „casa sufletului”, prin Spovedanie şi primirea Sfintei Împărtăşanii. Astfel înfrumuseţaţi duhovniceşte, creştinii purced la a face curăţenie generală în casă, în curte şi în gospodărie. În preziua venirii preotului, de-cu-seară, gospodinele pregătesc bucate de post. În zona de sud şi sud-est a ţării se pregătesc „scutecele Domnului”, un preparat special, din foi fine de aluat îmbibate cu miere şi arome şi umplute cu nucă măcinată. Toate sunt rânduite frumos în camera centrală a casei (la ţară numită „casa mare”) pe masă, unde se aşază şi candela aprinsă. Apoi se înmiresmează casa prin tămâieri şi se rostesc rugăciuni, iar la timpul potrivit toţi membrii familiei se adună în prag, aprind lumânări şi aşteaptă venirea preotului cu icoana.

Cum se săvârșește această rânduială

Preotul, cu epitrahilul pe grumaz, poartă ceremonios pe braţe, în dreptul pieptului, icoana Naşterii Mântuitorului. Când intră în casa creştinului, împreună cu dascălul şi cu cei care îl însoţesc, slujitorul sfinţit cântă troparul şi condacul praznicului Naşterii Domnului - cele două sinteze imnografice, care redau, dens, semnificaţiile sărbătorii. Cu icoana Naşterii Domnului, preotul închină casa în cele patru laturi, rar, ritos, începând cu răsăritul, mai precis cu locul unde se află icoanele din cameră. Într-un dialog tainic, haric şi aducător de daruri cereşti pentru sufletele gazdelor, icoana Naşterii Domnului „salută” astfel micul „altar al familiei”, binecuvântând casa şi pe creştinii care vieţuiesc acolo! După aceasta, preotul dă icoana celor de faţă, spre sărutare. Toţi se închină şi slăvesc pe Dumnezeu, pregustând astfel bucuria sărbătorii Naşterii Domnului. Preotul rosteşte o ectenie şi binecuvântează prinoasele pregătite pe masă. Conţinutul ecteniei poate fi adaptat în funcţie de starea duhovnicească a gazdelor: de mulţumire (pentru binefacerile primite de-a lungul anului), pentru sănătate (în cazul unor bolnavi din acea familie) sau pentru alte pricini duhovniceşti. Se remarcă aici caracterul profund misionar-pastoral al „mersului cu icoana”, prilej cu care preotul poate cunoaşte direct problemele spirituale, sociale şi materiale ale credincioşilor din enorie; el poate întocmi sau actualiza evidenţa credincioşilor aflaţi în situaţii dificile, în vederea unor intervenţii ulterioare mult mai „eficiente” din punct de vedere pastoral şi filantropic.,,

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/mersul-cu-icoana-face-simtita-prezenta-fiului-intrupat-140226.html