marți, 29 octombrie 2019

Pomenirea mortilor, 2 Noiembrie 2019 in parohia Boadilla del Monte si Brunete

Sambata, 2 Noiembrie - Pomenirea Mortilor - Mosii de Toamna
Ora 10.00 Sf. Liturghie + Slujba Parastas

¨Ce semnifică pomenirile pentru cei adormiți?
Parastasul pentru cei mutaţi la Domnul are două conotaţii. El arată, pe de o parte, grija noastră şi respectul pentru cei care ne-au fost sprijin în această viaţă trecătoare, aducând totodată în faţa Domnului nostru Iisus Hristos iertarea pe care o primesc prin rugăciunile de dezlegare, implorând pe Preabunul nostru Mântuitor pentru aşezarea sufletelor lor „în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul”.

Pe de altă parte, însă, sensul acestei rugăciuni se îndreaptă spre noi, cei care ne rugăm, întrucât „filozofia cea adevărată este gândul la moarte”, după cum spune Sfântul Vasile cel Mare. Importanţa rugăciunii din timpul parastasului ne face să cugetăm mai limpede cele duhovniceşti, cu precădere cele despre moartea trupului şi nemurirea sufletului omenesc.
Dumnezeu ne vrea sfinţi. El aşteaptă mişcarea noastră, astfel că Biserica ne aduce aminte permanent la ce stadiu suntem aşteptaţi să ajungem: acela de fii şi moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Mai cu seamă, prin parastas ni se aduce aminte de patima lui Hristos, Care S-a făcut „începătura învierii celor adormiţi” (I Corinteni 15, 20). Dacă Hristos nu ne-ar fi răscumpărat de sub sclavia păcatului, a iadului şi a morţii, astăzi nu am fi avut posibilitatea de a cugeta măcar la mântuirea sufletului şi la cucerirea unui colţişor de rai.
Tâlharul de pe cruce este primul suflet care s-a făcut părtaş la redeschiderea raiului, pe care Adam cel dintâi l-a pierdut prin păcat. Acesta este sensul parastasului pentru noi, cei vii, care aşteptăm în aceste cutii de lut – trupurile noastre – momentul în care ne vom înfăţişa înaintea Preadreptului Judecător şi vom da seama pentru faptele săvârşite în această viaţă.
Sufletele celor mutaţi la Domnul aşteaptă de la noi rugăciunea şi milostenia făcută în numele lor, ca jertfă adusă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor. Din acest motiv noi aducem ofrande la biserică la rugăciunea parastasului pentru a le sfinţi şi pentru a le împărţi celor nevoiaşi, zicând de fiecare dată când oferim, sintagma „de/ pentru sufletul lui (nume)”.,, - https://doxologia.ro/…/ce-semnifica-pomenirile-pentru-cei-a…

Doamne ajuta !
Pr. Flavius Sava
643 184 212

De ce colivă, colaci și vin la pomenirea celor adormiți?


Sâmbăta lui Teodor”, prima din cele șapte ale Postului Mare, este ziua când credincioșii pornesc către sfintele locașuri ca să împlinească o rânduială din veac statornicită: pomenirea morților, continuată și în celelalte, până la penultima, numită sâmbăta lui Lazăr. Pe lângă tămâie, prescuri, lumânări, aduse către dumnezeiescul altar împreună cu pomelnicul, mărturia vie a neuitării, a iubirii față de repausați, poporul așază pe mese nelipsita colivă, arătoșii colacii și „apaosul”, adică sticla cu vin. Bătrânii noștri nu își puneau întrebarea: „De ce?”, pentru că aveau neclintita convingere că astfel sufletele celor dintr-un neam și o credință cu noi, intrate în Cereștile locașuri, primeau ajutor, cunoșteau mila, îndurarea Cerescului Părinte.

Ce semnifică coliva?
Astăzi multă lume – îndeosebi tineri, dar nu numai – se întrebă: „De ce toate acestea? Meniul morților se compune din colivă, colaci și vin? La ce bun să car atâtea bucate la biserică, dacă, foarte bine, le-aș putea împărți nevoiașilor acasă ori pe stradă?” Par legitime respectivele nedumeriri, fiindcă fără a le cunoaște simbolismul nu vom înțelege rostul așezării lor în tradiția Bisericii noastre. Așadar, de ce fierbem grâu, iar nu orez sau alte cereale? Coliva a apărut ca urmare a minunii Sfântului Teodor Tiron, săvârşită la 50 de ani după moartea iubitorului de Dumnezeu, în vremea împăratului Iulian Apostatul. Cel din urmă, dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului capitalei Imperiului Bizantin ca, în prima săptămână a Postului Mare, să stropească proviziile din pieţele de alimente cu sânge jertfit idolilor. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului, i-a poruncit să-şi înștiințeze credincioşii să nu cumpere nimic din alimentele stropite cu sânge, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere. De aceea, la început, coliva a servit ca hrană, devenind, în urmă, o jertfă nelipsită de la slujbele de pomenire a morţilor. Ea se prepară din grâu fiert, închipuind însuşi trupul celui decedat, deoarece hrana principală a corpului omenesc o constituie grâul, din care se coace pâinea. Coliva apare, totodată, ca o reverberație a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul Însuşi le-a înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat întâi în pământ şi să putrezească, la fel trupul omenesc, întâi se înmormântează, după aceea se descompune, pentru ca să învie întru nestricăciune; astfel ne învață Sfântul Evanghelist Ioan (Ioan 12, 24), dar și Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 15, 36). Dulciurile, ingredientele, aromele din compoziţia colivei simbolizează virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi, dar și dulceaţa vieţii veşnice, pe care nădăjduim că au dobândit-o.
Tot legat de colivă se cuvine amintită o arhicunoscută rânduială întâlnită la sfintele oficieri închinate pomenirii celor adormiți: legănarea colivei în timpul cântării „veșnica pomenire”. Aceasta reprezintă, pe de-o parte, dovada necurmatei legături sufleteşti cu cei plecaţi dintre noi, iar pe de altă parte, încă un semn al învierii, închipuind cutremurul petrecut la moartea şi învierea lui Iisus Hristos, relatat de sfintele Evanghelii. În practica liturgică, gestul se aseamănă cu legănarea „Sfântului Aer” deasupra Darurilor la rostirea Crezului, în cadrul Sfintei Liturghii, până la momentul când se zic cuvintele „și a înviat a treia zi, după Scripturi”, închipuind același înfricoșător fenomen ce a însoțit Învierea Domnului (Matei 27, 51). Legănând coliva, ne mai amintim și de mama ce-și leagănă pruncul ca să adoarmă și să aibă un somn lin. Or, tocmai acest lucru dorim să exprimăm și noi purtând în mâini coliva: ne rugăm pentru odihna și pacea celor adormiți. În unele biserici, a treia oară nu se mai cântă „veșnică pomenire”, ci „Hristos a Înviat”. Deși unii slujitori nu sunt de acord cu această frumoasă rânduială, consider binevenită înlocuirea, deoarece veșnica pomenire trebuie să aibă ca final Învierea de obște, când nu vom mai cânta „veșnică pomenire”. Așadar, pomenirea repausaților nu se face din neam în neam doar spre neuitarea lor, ca un act de recunoștință și de cultură, ci ea se săvârșește cu nădejdea învierii. Înseși rugăciunile de dezlegare a celor adormiți reflectă speranța învierii, iar ecfonisul rostit la finalul slujbei ne amintește că: „Tu ești învierea și viața și odihna celor adormiți, Hristoase Dumnezeule...”. După săvârșirea slujbei se împarte și se gustă din colivă, gest care închipuie același lucru: comuniunea cu cei pomeniţi, pentru care ne-am rugat.
Colacii simbolizează trecerea omului prin această viață
Alături de colivă se aduc la biserică și colaci. „Colac” provine din ebraică unde „challah” însemna „pâine dospită”. Termenul se întâlneşte și la alte popoare precum grecii – ϰόλλαξ”bulgarii – kolaci”polonezii – „chałka”. În limba slavonă „kolo” însemnă „cerc”De altfel, rădăcina ebraicului „challah” tot la forma rotundă se referăObținuți din făină de grâu, ei au în genere același simbolism ca și coliva. Totuși, ni se pare important să amintim aspectul lor de cerc, formă geometrică reprezentând continuitatea, legătura de iubire neîntreruptă dintre noi și cei dragi din neamurile noastre, mutaţi nu în neființă – cum greșit spun unii – ci în cealaltă lume, a veșniciei. Colacul simbolizează deopotrivă trecerea omului prin viaţă, închiderea ciclului acesteia şi un pod către lumea de dincolo.
Vinul este simbolul învierii și al vieții veșnice
Nu lipseşte de la rugăciunile pentru adormiți vinul, numit în unele locuri „apaus” (de la cuvântul latinesc „pausum”, însemnând „odihnă” sau „sfârşit”): din el se varsă cruciş peste colivă, dar și peste morminte. În tradiția Bisericii noastre dreptmăritoare, vinul semnifică miresmele, balsamul cu care a fost uns trupul lui Hristos după moarte. Să nu uităm că pâine și vin folosim și la Sfânta Liturghie, la Proscomidie, când le pregătim spre a fi sfințite și transformate, prin lucrarea Duhului Sfânt, în Trupul și Sângele Domnului. De aceea, turnarea din vin pe pământ sau peste trupul celui răposat, cât și pe colivă, este un simbol al vieţii veşnice, al învierii.
Cunoscând toate aceste simboluri atât de importante este lesne de înțeles de ce trebuie îndepărtate inovațiile, care alterează tradiția sfintei noastre Ortodoxii. 

Sâmbăta morţilor: Să ne pomenim moşii şi strămoşii cu nădejdea Învierii

Biserica Ortodoxă se află astăzi în ziua de pomenire a celor trecuţi în veşnicie, ziua „moşilor de toamnă”, aşa cum mai este numită în popor. În acestă zi trebuie să ne rugăm pentru cei adormiţi în Domnul, să îi pomenim cu nădejdea Învierii şi a dobândirii vieţii veşnice.

Comunitatea eclesială şi-a manifestat întotdeauna grija faţă de cei care au plecat în veşnicie, consacrându-le ziua de sâmbătă pentru pomenirea generală a morţilor, rânduind cântări speciale în amintirea acestora. Dar, în special, sâmbăta dinaintea Înfricoşătoarei Judecăţi, Sâmbăta Rusaliilor şi prima sâmbătă a lunii noiembrie sunt rânduite pentru pomenirea moşilor şi strămoşilor noştri cei din veac adormiţi, zile care poartă denumirea de moşii de iarnămoşii de vară şi moşii de toamnă.
Încă din vremea Sfinţilor Apostoli, după cum mărturiseşte Sfântul Ioan Gură de Aur, se ţineau zile de pomenire a strămoşilor adormiţi în speranţa fericirii veşnice. Astfel de zile pot fi identificate în jurul secolului al VI-lea, când s-a făcut fixarea definitivă a pericopelor biblice citite în cursul anului bisericesc.
Despre obiceiul de a face rugăciuni de mijlocire pentru cei morţi găsim menţionări la Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti din secolul al II-lea, la Sfântul Ignatie al Antiohiei, Tertulian, Sfântul Ciprian al Cartaginei, apoi începând cu secolul al IV-lea mărturiile devin numeroase, dintre cei mai importanţi Sfinţi Părinţi putem menţiona pe Sfântul Ioan Gură de Aur.

Ierarhul antiohian îl defineşte pe om drept „împrumut cu dobândă vremelnică a vieţii: datorie fără amânare a morţii” îi arată efemeritatea, căci el este „astăzi în bogăţie, mâine în mormânt. Astăzi îmbrăcat cu profir, iar mâine dus la mormânt. Astăzi în multe avuţii, iar mâine în coşciug. Astăzi cu cei ce-l linguşesc, iar mâine cu viermii. Astăzi este, iar mâine nu mai este”, şi îndeamnă la purtare de grijă pentru folosul celor care au răposat:
Să le dăm lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii şi prinoase, căci aceasta le aduce uşurare, mare câştig şi folos. Într-adevăr, nu s-au legiuit acestea în zadar şi la întâmplare şi nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fără rost de preaînţelepţii ucenici ai Domnului, ca preotul să facă pomenire la înfricoşătoarele Taine de cei în credinţă adormiţi.
Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită, care trece prăpastia morţii.
Pomenirea, un lucru folositor şi plăcut lui Dumnezeu
În această zi se oficiază Sfânta Liturghie, unde sunt pomeniţi cei adormiţi, fapt pe care Sfântul Grigorie de Nyssa îl numeşte „folositor şi plăcut lui Dumnezeu”, iar Sfântul Simeon al Tesalonicului spune în privinţa aceasta.
„Nimic altceva nu este atât de folositor pentru cei adormiţi, nici pricinuitor de atâta bucurie, iluminare şi unire cu Dumnezeu ca acesta. Deoarece însuşi Sângele Domnului este cel care prin această jertfă se varsă pentru noi, netrebnicii”.
După dumnezeiasca Liturghie se oficiază Slujba Parastasului cu unele rugăciuni speciale. Slujbele de pomenire a celor adormiţi poartă numele de „parastas”, cuvânt de provenienţă greacă, care înseamnă „înfăţişare înaintea cuiva”, „mijlocire”, deci, prin acest serviciu religios se mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru cei morţi. Cu acest prilej se aduc la biserică prinoase (colivă, vin, colaci) care, după ce sunt binecuvântate, se împart pentru sufletele adormiţilor noştri.

Sursa: https://basilica.ro/sambata-mortilor-sa-ne-pomenim-mosii-si-stramosii-cu-nadejdea-invierii/?fbclid=IwAR1VJUEjm-Sb6wF2QW3dM26_cViIQoZ8ZJCwTwC6KPeIF-MR02pmcgljjBs 

Programul Sfintelor Slujbe, 2-10 Noirmbrie 2019




Programul Sfintelor Slujbe
Parohia Ortodoxa Sf. Prooroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta
Boadilla Del Monte și Brunete
Ziua
Ora
Sf. Slujbe
Sâmbătă,
2 Noiembrie –
Moșii de toamnă
10.00
Sf. Liturghie + Slujba Parastas
Duminică,
3 Noiembrie
9.00
Slujba Aghiazmei Mici, Sf. Liturghie + Slujba Parastas
Duminică,
10 Noiembrie
9.00
Slujba Utreniei, Sf. Liturghie + Slujba Parastas
Duminică,
10 Noiembrie
18.00
Taina Sf. Maslu
  
Doamne Ajută!
Pr. Flavius-Sebastian Sava, 643 184 212

Slujba Privegherii în parohia Boadilla del Monte și Brunete, 4 Septembrie 2019


Miercuri, 4 august 2019, parohia Sf. Prooroc Zaharia și Dreapta Elisabeta din Boadilla del Monte și Brunete și-a praznuit ocrotitorii, prilej în care Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei a slujit în sobor de preoți slujba privegherii. Parohia și-a sărbătorit hramul, ocazie prin care credincioșii prezenți s-au bucurat să aibă alături de ei la rugăciune atât pe Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia cât și pe Ierod. Spiridon Burlacu (Consilier pentru probleme de protocol), pr.protoiereu Ilie Tabarcia (Parohia Collado Villalba), pr. Oleg Ciobotaru (Parohia Madrid Basarabeni), pr. Vadim Patrinica (Parohia Vicalvaro) pr. Raul Rus (Parohia Navalcarnero), pr. Nicolae Biolan (Parohia Colmenar Viejo), pr. Marian Pop (Parohia Pinto) și pr. paroh Sava Flavius care a mulțumit cu această ocazie atât PS Teofil de Iberia cât și PS Timotei pentru toată purtarea de grijă. „Proorocul și preotul Celui Preaînalt, Zaharia, părintele Înaintemergătorului, astăzi a pus înainte masa proorociei, pe credincioși hrănind și băutura dreptății amestecând pentru toți. Pentru că s-a sfârșit ca un dumnezeiesc tăinuitor al darului lui Dumnezeu.” – Condacul Sfântului Prooroc Zaharia. „Precum luna plină strălucește de lumina soarelui, arătat-ai slava lui Mesia, Lumina înțelepciunii! Împreună cu Zaharia, urmat-ai toate poruncile Domnului, de Dumnezeu iubită Elisabeta. Şi precum în cuviincioase cântări te binecuvântăm pe tine, pe Domnul, Lumina cea îmbelșugată, Care luminează toate, Îl lăudăm.” – Condacul Dreptei Elisabeta
 
 

Slujba de Binecuvantare a Bisericii parohiale, 13 Octombrie 2019

Slujba de Binecuvântare a Bisericii cu hramul “Sfântul Prooroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta”, Parohia Brunete şi Boadilla del Monte Duminică, 13 septembrie 2019, Preasfințitul Părinte Episcop Teofil de Iberia, Episcop Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, a slujit Sfânta Liturghie arhierească în parohia Sfântul Prooroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, Parohia Brunete şi Boadilla del Monte, Spania săvârşind Slujba de Binecuvântare a Bisericii. Prezenţi la slujbă au fost domnul Traian Ciurdaş, Primarul localității Bârsău, (localitate înfrăţită cu localitatea Brunete din 2013) domnul José Manuel Hozo Serrano, Primar al localităţii Brunete, alături domnul Vice-Primar Juan Ruiz Gomez şi de doamna Candelas Carreiro Quintana, consiliera în educaţie. În cuvântul de învățătură rostit Preasfinția Sa a tâlcuit pericopa duminicii a XXI după Rusalii, Parabola Semănătorului menţionând că Hristos a venit şi astăzi să semene sămânţa Sa în oborul inimilor noastre. Noi suntem cei care trebuie să avem o inimă pregătită care să primească cuvântul lui Dumnezeu şi să aducă rod de fapte bune, rod de dragoste atât faţă de Dumnezeu cât şi faţă de aproapele, rod manifestat în fapte concrete. Faptele noastre trebuie să dovedească iubirea lui Dumnezeu. Nu trebuie să existe o contradicţie între ceea ce declarăm verbal şi ceea ce facem în viaţa de zi cu zi. Aproapele nostru este fratele nostru, chipul lui Dumnezeu, zidirea Sa. În viaţa de zi de zi ostenela pentru cele lumeşti este temporară iar osteneala pe care o arătăm pentru cele trupeşti trebuie să o arătam pentru cele duhovniceşti, veşnice, nepieritoare. Când ieșim de la biserică, nu trebuie să ne lăsăm distrași de problemele lipsite de valoare și nefolositoare, ca nu cumva diavolul să vină și să ne găsească preocupați de ele. În cadrul cuvântului de învăţătură Preasfinția Sa a evidenţiat faptul că Hristos Însuşi, precum un semănător se seamănă în inimile nostre prin Sfânta Împărtăşanie iar noi avem datoria să ne transformăm şi să devenim asemenea Lui. La rândul nostru trebuie să semănăm cuvinte bune, frumoase în inimile oamenilor, cuvinte care izvorăsc din Lumina Evangheliei pentru a înmulţi în jurul nostru bunătatea şi pentru a-i odihni, mângâia şi bucura pe oameni, fiind odihnă şi mângâiere atât pentru Dumnezeu cât şi pentru aproapele nostru. La finalul slujbei Preasfințitul Teofil i-a acordat Părintelui Paroh Flavius Sebastian Sava şi credincioşilor parohiei Diploma de onoare “Sfântul Apostol Iacov cel Mare” pentru activitatea desfăşurată, diplomă care oglindeşte râvna, dragostea, răbdarea, perseverenţa în Via Domnului. http://www.obispadoortodoxo.es/index.php/arhiva/evenimente-2019/194-mai-2020/1919-slujba-de-binecuvantare-a-bisericii-cu-hramul-sfantul-prooroc-zaharia-si-dreapta-elisabeta-parohia-brunete-si-boadilla-del-monte?fbclid=IwAR1abdhwB1NtSrlW0NqWo3bdAJEOSHzMu18BNbw0KMVSYH3TSvu4yuAtTmU