sâmbătă, 11 decembrie 2021

Mersul cu icoana 2021


Mersul cu icoana 2021

în parohia ortodoxă Sf. Prooroc Zaharia și Dreapta Elisabeta - Boadilla del Monte și Brunete 

În perioada 17-22 decembrie se va merge cu Sf. Icoană a Nașterii Domnului pe la casele credincioșilor. 

Programări la pangar sau la telefon 643184212

 ,,Mersul cu icoana este ritualul liturgic prin care se vesteşte în toate casele, tuturor creştinilor, apropierea praznicului Naşterii Domnului Iisus Hristos. Această tradiţie misionar-liturgică se menţine şi astăzi, în aproape toate zonele ţării şi se constituie într-o temă ce ar trebui studiată aprofundat din punct de vedere istoric, liturgic, misionar. Intrarea icoanei în casele creştinilor semnifică intrarea Domnului Hristos în „casa sufletului”.

Acest ritual este, practic, o ierurgie prin care se aduce vestea Naşterii Domnului şi se binecuvântează viaţa creştinului, acolo, în spaţiul ambiental intim: casa unde omul vieţuieşte. Ca orice slujbă a Bisericii, şi această ierurgie are rădăcini biblice. Purtând icoana în case, preotul se aseamănă îngerilor (Luca 2, 13-14) şi păstorilor (Luca 2, 15-18, 20), care au adus întregii lumi vestea despre naşterea lui Mesia, în Betleemul Iudeii, precum fusese scris (Isaia 7, 14; Miheia 5, 1). Prin imagine sacră, icoana Naşterii Domnului „consemnează” fidel şi definitiv, într-o sintetiză teologică de mare forţă, momentul major, unic şi sfinţitor din iconomia mântuirii: Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Altfel spus, înomenirea Fiului lui Dumnezeu (Ioan 1, 14; Coloseni 2, 9; Evrei 1, 1-3) arată menirea înaltă pe care o are „casa cea de lut a sufletului” - trupul fiecărui creştin, chemat să devină, prin Hristos, cer al Lui! Intrarea icoanei în casele creştinilor semnifică, totodată, intrarea Domnului Hristos în „casa sufletului” creştinului, pentru a-Şi face acolo locaş betleemic. Astfel preotul, cel mai de seamă dintre toţi colindătorii care merg la casele creştinilor în zilele premergătoare Crăciunului, mărturiseşte şi arată, prin icoana pe care o poartă, adevărul naşterii lui Hristos, atât de plastic relatat în colindele care Îl prezintă pe Domnul ca un Colindător-Pelerin ceresc, pe pământ, între oameni.

Această rânduială se poate înţelege mai bine prin similitudine cu lucrarea pe care o împlineau odinioară crainicii împărăteşti, care vesteau până la marginile împărăţiei că împăratului i s-a născut fiu - prinţul moştenitor sau prin evocarea acelor „toboşari-vestitori” (numiţi „telal-başa” în timpul domniilor fanariote) care, la noi, la români, anunţau pe la răspântii noile porunci ale domnului. Aşa şi preotul vesteşte tuturor, pe bulevarde luminate feeric şi pe uliţe, în bordeie sau în case de lux, celor virtuoşi şi celor păcătoşi, deopotrivă, ceea ce Biserica psalmodiază prin graiul Sfântului Grigorie de Nazianz: „Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!...”.

Vechimea acestui ritual

Istoricii menţionează acest ritual încă din secolul al IV-lea, când preoţii răsplăteau jertfa creştinilor care ajunau aspru în ziua de 5 ianuarie (ajunul Epifaniei - Bobotezei şi al Crăciunului, sărbători care până la anul 379 d.H. s-au ţinut laolaltă) cu aducerea, în casele lor, a icoanei Naşterii. Există, bineînţeles, şi o legătură cu tradiţia bizantină a procesiunilor cu icoane, care a generat tradiţia slavă - de secol XVII ş.u. - de a se aduce la bolnavi, acasă, icoane prin care Dumnezeu lucrează tămăduiri. Obiceiuri populare care se pierd în negura vremurilor atestă vechimea acestui ritual la români. La jumătatea secolului al XVII-lea, diaconul Paul de Alep consemna în „Jurnalul” său de călător prin Muntenia şi Moldova (1652-1659) că, „în seara dinspre Naşterea lui Hristos, preoţii (...) însoţiţi de sărmani, citeţi şi corişti (...) purtând icoane, umblă prin norod toată noaptea (...) cântând Naşterea lui Hristos”.

Cum se pregăteşte „mersul cu icoana”

În vederea pregătirii pe care o presupune sărbătoarea Naşterii Domnului - vestită de venirea preotului cu icoana, toţi membrii familiei sunt chemaţi să contribuie cu ceva. În primul rând, din timp, pe parcursul postului, creştinii îşi curăţă „casa sufletului”, prin Spovedanie şi primirea Sfintei Împărtăşanii. Astfel înfrumuseţaţi duhovniceşte, creştinii purced la a face curăţenie generală în casă, în curte şi în gospodărie. În preziua venirii preotului, de-cu-seară, gospodinele pregătesc bucate de post. În zona de sud şi sud-est a ţării se pregătesc „scutecele Domnului”, un preparat special, din foi fine de aluat îmbibate cu miere şi arome şi umplute cu nucă măcinată. Toate sunt rânduite frumos în camera centrală a casei (la ţară numită „casa mare”) pe masă, unde se aşază şi candela aprinsă. Apoi se înmiresmează casa prin tămâieri şi se rostesc rugăciuni, iar la timpul potrivit toţi membrii familiei se adună în prag, aprind lumânări şi aşteaptă venirea preotului cu icoana.

Cum se săvârșește această rânduială

Preotul, cu epitrahilul pe grumaz, poartă ceremonios pe braţe, în dreptul pieptului, icoana Naşterii Mântuitorului. Când intră în casa creştinului, împreună cu dascălul şi cu cei care îl însoţesc, slujitorul sfinţit cântă troparul şi condacul praznicului Naşterii Domnului - cele două sinteze imnografice, care redau, dens, semnificaţiile sărbătorii. Cu icoana Naşterii Domnului, preotul închină casa în cele patru laturi, rar, ritos, începând cu răsăritul, mai precis cu locul unde se află icoanele din cameră. Într-un dialog tainic, haric şi aducător de daruri cereşti pentru sufletele gazdelor, icoana Naşterii Domnului „salută” astfel micul „altar al familiei”, binecuvântând casa şi pe creştinii care vieţuiesc acolo! După aceasta, preotul dă icoana celor de faţă, spre sărutare. Toţi se închină şi slăvesc pe Dumnezeu, pregustând astfel bucuria sărbătorii Naşterii Domnului. Preotul rosteşte o ectenie şi binecuvântează prinoasele pregătite pe masă. Conţinutul ecteniei poate fi adaptat în funcţie de starea duhovnicească a gazdelor: de mulţumire (pentru binefacerile primite de-a lungul anului), pentru sănătate (în cazul unor bolnavi din acea familie) sau pentru alte pricini duhovniceşti. Se remarcă aici caracterul profund misionar-pastoral al „mersului cu icoana”, prilej cu care preotul poate cunoaşte direct problemele spirituale, sociale şi materiale ale credincioşilor din enorie; el poate întocmi sau actualiza evidenţa credincioşilor aflaţi în situaţii dificile, în vederea unor intervenţii ulterioare mult mai „eficiente” din punct de vedere pastoral şi filantropic.,,

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/mersul-cu-icoana-face-simtita-prezenta-fiului-intrupat-140226.html 

vineri, 30 aprilie 2021

Programul Parohiei este actualizat exclusiv pe site si pe pagina de facebook a parohiei !!!

 https://www.parohiaortodoxabrunete.com/program.html


Multumim de intelegere ! 

Recomandari pentru Slujba Invierii 1 si 2 Mai 2021 !!!

 

 Slujba Invierii se va tine normal dupa rânduiala Bisericii Ortodoxe însă doar în interiorul bisericii parohiale.

v Pentru a se putea menține distanța de siguranța Slujba Canonului Sâmbetei celei Mari cât și Slujba Învierii unde se va oferi Sfânta Lumină se va oficia de două ori. De la 17.00-18.30 cât și seara de la 20.20-21.00. Fiindcă este interzisă mobilitatea după ora 23.00 recomandăm ca la slujba de la 17.00-18.30 să vină credincioșii care locuiesc mai departe de Brunete și Boadiilla del Monte și seara de la 20.20-22.00 să participe credincioșii din Brunete și Boadilla del Monte

v Sfintele Paști o să fie disponibile la biserică, Sâmbătă, 01.05.2021 orele 14.00-21.30 și se vor distribui GRATUIT

v Sfânta Lumina se va distribui în cadrul Slujbei Învierii de la 17.15 și va rămâne o lumânare aprinsă până la următoarea slujba a Învierii care va începe la 20.20.

v Se vor respecta măsurile de distanțare socială și se va purta masca de protecție în Sf. Biserică

v Pentru a nu se bloca zona bisericii vă rugăm să parcați mașinile spre Mercadona

v Coșurile tradiționale cu bucate (cozonac, pască, ouă, etc.) se vor aranja în curtea interioară a bisericii și se vor sfinți sâmbătă seara (18.20/21.40) după fiecare slujbă a Învierii cât și Duminică după Sf. Liturghie.

v Masa Pascală se va servi de credincioși în familie, duminică, 02.05.2021 după Sf. Liturghie !!!

Pentru detalii mă puteți contacta telefonic 643184212

Doamne ajuta, Pr. Flavius Sava

Slujba Invierii 2021 !

 

Programul Sf. Slujbe în Săptămâna Mare

Parohia Sf. Prooroc Zaharia si Dreapta Elisabeta

Boadilla del Monte și Brunete

 

Sâmbătă, 01.05.2021

Ora: 7.30 Slujba Vecerniei unită cu Liturghia Sf. Vasile

Ora: 14.00-21.30 se pot ridica Sf. Paști de la biserică

       Ora: 17.00-18.30 Slujba Canonului Sâmbetei celei Mari

+ Slujba Învierii – Sf. Lumina

       Ora: 20.20-22.00 Slujba Canonului Sâmbetei celei Mari

+ Slujba Învierii – Sf. Lumina

Duminică, 02.05.2021   Duminica Învierii

Ora: 9.00 Slujba Acatist

Ora: 9.30 Sf. Liturghie a Învierii + Vecernia (Numită a II-a Înviere)


Doamne ajuta, Pr. Flavius Sava,

 Telefon: 643 184 212

vineri, 12 martie 2021

Programul Sf. Slujbe 13.03.2021-28.03.2021

Programul Sf. Slujbe Parohia  

Sf. Prooroc Zaharia si Dreapta Elisabeta

  Boadilla del Monte și Brunete

 

Sâmbătă, 13.03.2021

 Ora:19.00 Slujba Vecerniei + Taina Sf. Spovedanii

 

Duminică, 14.03.2021

  Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză)

Ora:9.00 Slujba Utreniei

Ora:10.00 Sf. Liturghie+Slujba Parastas

 

Luni, 15.03.2021

 Ora:18.30 Canonul cel Mare partea I a + Taina Sf. Spovedanii

 

Marți, 16.03.2021

Ora:18.30 Canonul cel Mare partea a II a + Taina Sf. Spovedanii

 

Miercuri, 17.03.2021

Ora:19.00 Canonul cel Mare partea a III a

Ora: 20.00 Sf. Liturghie a Darurilor

 

Joi, 18.03.2021

Ora:18.30 Canonul cel Mare partea a IV a + Taina Sf. Spovedanii

 

Vineri, 19.03.2021

 Ora:18.30 Taina Sf. Spovedanii

Ora: 20.00 Sf. Liturghie a Darurilor

 

Sâmbătă, 20.03.2021

Ora:8.00 Sf. Liturghie+Slujba Parastas+ Taina Sf. Spovedanii

Ora: 19.00 Slujba Vecerniei + Taina Sf. Spovedanii

 

Duminică, 21.03.2021

Duminica întâi din Post (a Ortodoxiei)

Ora:9.00 Slujba Utreniei

Ora:10.00 Sf. Liturghie+Slujba Parastas

Ora: 18.00 Taina Sf. Maslu într-un sobor de preoți

 

Joi, 25.03.2021- () Buna Vestire

Ora:07.00 Sf. Liturghie

 

Vineri, 26.03.2021

 Ora:18.30 Taina Sf. Spovedanii

Ora: 20.00 Sf. Liturghie a Darurilor

 

Sâmbătă, 27.03.2021

Ora:8.00 Sf. Liturghie+Slujba Parastas+ Taina Sf. Spovedanii

Ora: 19.00 Slujba Vecerniei + Taina Sf. Spovedanii

 

Duminică, 28.03.2021

✝) Duminica a 2-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama)

Ora:9.00 Slujba Utreniei

Ora:10.00 Sf. Liturghie+Slujba Parastas

 

 

Doamne ajuta, Pr. Flavius Sava,

Telefon: 643 184 212

Brunete, Calle Pradillo 6, cod: 28690


marți, 2 martie 2021

Ce este Biserica - istorie si actualitate !

Hristos este capul Bisericii

Capul Bisericii este Hristos, iar noi oamenii, creştini, suntem trupul. Spune Apostolul Pavel: El este capul trupului, al Bisericii (Col. 1, 18). Biserica şi Hristos sunt una. Trupul Bisericii se hrăneşte, se sfinţeşte, trăieşte cu Hristos. Acesta este Domnul, atotputernicul, atotcunoscătorul, Cel ce pretutindeni este şi pe toate le plineşte, sprijinitorul nostru, prietenul nostru, fratele nostru. Stâlpul şi temelia Bisericii. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, temelia, totul. Fără Hristos nu există Biserică. Mirele este Hristos, iar mireasă – fiecare suflet.

Biserica: ce înţelegem prin acest cuvânt?

Definiţia cea mai concretă, mai palpabilă este aceea conform căreia biserica (scris cu minusculă) este o clădire sau un spaţiu consacrat slujirii liturgice. Asta are în vedere şi Sfântul Apostol Pavel în prima lui scrisoare către cei din Corint, în versete precum: „aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări” (I Corinteni 11, 18); „dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu” (I Corinteni 14, 28).

Al doilea înţeles, poate la fel de uzual, este cel de instituţie eclezială care îşi exercită, de obicei, autoritatea în limitele unor graniţe şi asupra celor de o anumită naţionalitate – cum este, în cazul nostru, Biserica Ortodoxă Română. „Apostolul neamurilor” numeşte, în această accepţiune, „Biserica din Ierusalim” (cf. Fapte 8, 1) sau „Biserica din Antiohia” (Fapte 13, 1). Tot în sensul de autoritate, de instanţă eclezială, este folosit cuvântul Biserică atunci când Însuşi Hristos ne învaţă că, „de-ţi va greşi ţie fratele tău”, după ce l-ai mustrat „între tine şi el singur”, apoi de faţă cu „încă unul sau doi”, dacă nici aşa nu se îndreaptă, „spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (v. Matei 18, 15-17). Instituţia bisericească a trebuit să ia fiinţă şi să funcţioneze în cadrul acestei lumi, supunându-se, din multe puncte de vedere, aceloraşi reguli pe care le respectă şi instituţiile laice. Când se rosteşte azi cuvântul Biserică, cel mai adesea se face referire la aspectul său instituţional, omenesc, şi mai rar la aspectul divin. La asta se referă şi sondajele de opinie care anunţă, de la an la an, „o nouă scădere a încrederii în Biserică”.

Biserică mai înseamnă şi comunitatea credincioşilor dintr-un loc anume, aşa numita „biserică vie”, cea care se poate cuprinde liturgic în, dar nu se limitează la „biserica de zid”. Un pustnic sau cineva care este paralizat, fiind ţintuit la pat, şi nu poate frecventa slujbele, poate fi parte dintr-o comunitate dreptmăritoare, chiar dacă fizic nu stă împreună cu fraţii săi. Sensul de comunitate de persoane unite prin credinţa în Domnul Hristos îl găsim, de exemplu, în cartea Faptele Apostolilor, unde se spune: „hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică” (Fapte 14, 23) sau „bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi” (Fapte 16, 5). Mai mult, înainte se vorbea despre o familie convertită ca despre o biserică, precum atunci când sunt amintiţi „Acvila şi Priscila, împreună cu biserica din casa lor” (I Corinteni 16, 19). Şi după vremurile apostolice, Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur numeşte o familie care este creştină drept „ecclesia domestica” („biserica de acasă”).

Înţelesul deplin al cuvântului Biserică se regăseşte concentrat în formula paulină: „Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este” (Efeseni 5, 23). Acesta este, dacă vreţi, înţelesul mistic, dumnezeiesc al cuvântului Biserică. Toate celelalte înţelesuri sunt, prin comparaţie cu acest al patrulea, doar simboluri care fac trimitere la realitatea deodată văzută şi nevăzută. Lăcaşul de cult, instituţia eclezială, comunitatea euharistică – toate trei au menirea de a ne ajuta să conştientizăm că toţi cei dreptcredincioşi suntem parte integrantă, „mădulare vii” ale Bisericii care este „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică” (v. Crezul).

Revenind la testul nostru. Funcţie de unul dintre cele patru înţelesuri care au prevalat în inima dumneavoastră, vă puteţi evalua raportul pe care îl aveţi cu Biserica. Este ea o clădire? O instituţie? O comunitate anume? Sau poate o vedeţi ca fiind, mai întâi, Trup al lui Hristos din care aveţi conştiinţa că faceţi parte? Cele patru înţelesuri pot coincide – nu e obligatoriu! – cu patru vârste spirituale, în ordine: de la copilăria catehetică, la maturitatea celui luminat de harul Duhului Sfânt. 

Fără Biserică, nimeni nu poate fi unit cu Trupul lui Hristos ! 

Biserica, în calitatea ei de instituție întemeiată de Dumnezeu, este călăuzită de Duhul Sfânt, Care rămâne întru ea până în veac, și dovedind-o pe ea criteriu infailibil al dogmelor: „Stâlp și temelie a adevărului”. Aceasta păzește învățătura apostolească necontrafăcută și curată. Numai ea poate povățui spre adevăr și să devină singurul judecător infailibil îndreptățit să se exprime cu privire la învățătura revelată a adevărurilor mântuitoare și să mustre minciuna și înșelarea. Una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică, reprezentată în întregime de slujitorii ei în Sinoadele Ecumenice, este singurul judecător autentic și păzitorul natural rânduit al învățăturii inspirate de Dumnezeu.

Tot Biserica se exprimă cu privire la autenticitatea și autoritatea Sfintelor Scripturi. Ea garantează și cu privire la păzirea exactă și în sânurile ei a învățăturii și tradiției apostolice neștirbite. Numai ea poate să adeverească, să tâlcuiască și să formuleze adevărurile revelate din încredințarea Duhului Sfânt. Numai Biserica îi călăuzește pe cei ce cred în Hristos la o dreaptă înțelegere a Sfintelor Scripturi și numai ea îi povățuiește pe fiii ei în calea mântuirii și numai ea se îngrijește de ei ca să umble în siguranță și statornic în calea mântuirii. Numai în Biserică pot credincioșii să aibă o certitudine temeinică cu privire la adevărurile în care cred și cu privire la propria lor mântuire, fiindcă în afara Bisericii, a acestei arce a lui Noe, nu există niciun fel de mântuire.

„Credem că Biserica sobornicească este învățată de Duhul Sfânt”, arată Mărturisirea lui Dositei. „Căci acesta este adevăratul Mângâietor pe Care Hristos Îl trimite de la Tatăl, ca să învețe adevărul și să alunge întunericul din mintea credincioșilor”. Fără autoritatea Bisericii, nu există nimic ferm, nimic precis, nimic sigur cu privire la mântuire. Numai autoritatea Bisericii păstrează nevătămată și nestricată moștenirea sfântă apostolească și numai prin ea se înveșnicesc adevărurile curate și neamestecate ale propovăduirii apostolice. Fără autoritatea Bisericii, acest conținut al credinței se poate schimba, iar propovăduirea apostolească ar putea rămâne un simplu nume.

Fără Biserica văzută, cea întemeiată de Dumnezeu, nu poate exista nicio unitate între membrii vreunei comunități, ca una care nu este trupul lui Hristos, fiindcă Trupul lui Hristos este Biserica Lui, al cărei cap este Însuși Hristos. Fără Biserică, nimeni nu poate fi unit cu Trupul lui Hristos, fiindcă nimeni care nu este născut din nou și care nu a devenit părtaș al Bisericii harului nu poate să devină mădular al lui Hristos.

Biserica Ortodoxă (cunoscută și ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană) este o comunitate de credință creștină. Astăzi creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe autocefale (greacă, rusă, română, sârbă, bulgară, albaneză, poloneză etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe autocefale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. După numărul de credincioși, ortodocșii formează în lume a doua comunitate creștină, după Biserica Catolică.

Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) și δοξα (doxa - slăvire sau, într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se, deci, literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”. Este de menționat că și unele din celelalte biserici creștine își consideră propriile învățături ca fiind drepte, sau chiar singurele drepte.

Bisericile Ortodoxe Răsăritene reunesc astăzi o parte importantă a credincioșilor creștini. Istoric și cultural, ele sunt purtătoare ale unei tradiții bogate, dezvoltate de-a lungul a două milenii de viață creștină într-o largă zonă geografică.

Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite la primele șapte sinoade ecumenice, ținute între secolele al IV-lea și al VIII-lea. Din motive religioase, dar și politice, geografice și culturale, între biserica apuseană (romano-catolică) și cea răsăriteană (ortodoxă) s-a produs, gradual, o separare oficializată în 1054 , cunoscută sub numele de Marea Schismă. În urma acestui eveniment, atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică se consideră a fi singura biserică universală (καθολικι - catolică sau „universală”) și apostolică, ca și deținătoarea dreptei credințe (Ορθόδοξια - ortodoxă). Spre deosebire de biserica Romei, ce pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea ortodoxă pune accentul pe puritatea credinței, de unde diferența de nume.

Biserica Ortodoxă (în integralitatea bisericilor locale ce o compun) consideră că are la bază succesiunea apostolică neîntreruptă, începută de la apostoli.

Prezența Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-au aflat în spațiul cultural al imperiilor bizantin și rus: Europa de Est și de Sud-est, Asia, părți ale Orientului Mijlociu și ale Africii. În prezent, numărul de credincioși ortodocși este majoritar în BelarusBulgariaGeorgiaGreciaMacedoniaRepublica MoldovaRomâniaRusiaSerbiaMuntenegru și Ucraina. Mari comunități de creștini ortodocși trăiesc și în Albania (aprox. 30%), Bosnia (31,4 %), precum și în unele state care au aparținut Rusiei țariste, respectiv Uniunii Sovietice (Țările baltice și Asia Centrală). Prezențe ortodoxe semnificative se găsesc în multe alte țări din America de Nord, Europa de Vest etc., datorate în special comunităților formate prin emigrarea est-europenilor.


Sa luam aminte ! 



https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/biserica-ce-intelegem-prin-acest-cuvant 

https://doxologia.ro/fara-biserica-nimeni-nu-poate-fi-unit-cu-trupul-lui-hristos

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83 

https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/hristos-este-capul-bisericii