Hristos este capul Bisericii
Capul Bisericii este Hristos, iar noi oamenii, creştini, suntem trupul. Spune Apostolul Pavel: El este capul trupului, al Bisericii (Col. 1, 18). Biserica şi Hristos sunt una. Trupul Bisericii se hrăneşte, se sfinţeşte, trăieşte cu Hristos. Acesta este Domnul, atotputernicul, atotcunoscătorul, Cel ce pretutindeni este şi pe toate le plineşte, sprijinitorul nostru, prietenul nostru, fratele nostru. Stâlpul şi temelia Bisericii. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, temelia, totul. Fără Hristos nu există Biserică. Mirele este Hristos, iar mireasă – fiecare suflet.
Biserica: ce înţelegem prin acest cuvânt?
Definiţia cea mai concretă, mai palpabilă este aceea conform căreia biserica (scris cu minusculă) este o clădire sau un spaţiu consacrat slujirii liturgice. Asta are în vedere şi Sfântul Apostol Pavel în prima lui scrisoare către cei din Corint, în versete precum: „aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări” (I Corinteni 11, 18); „dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu” (I Corinteni 14, 28).
Al doilea înţeles, poate la fel de uzual, este cel de instituţie eclezială care îşi exercită, de obicei, autoritatea în limitele unor graniţe şi asupra celor de o anumită naţionalitate – cum este, în cazul nostru, Biserica Ortodoxă Română. „Apostolul neamurilor” numeşte, în această accepţiune, „Biserica din Ierusalim” (cf. Fapte 8, 1) sau „Biserica din Antiohia” (Fapte 13, 1). Tot în sensul de autoritate, de instanţă eclezială, este folosit cuvântul Biserică atunci când Însuşi Hristos ne învaţă că, „de-ţi va greşi ţie fratele tău”, după ce l-ai mustrat „între tine şi el singur”, apoi de faţă cu „încă unul sau doi”, dacă nici aşa nu se îndreaptă, „spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (v. Matei 18, 15-17). Instituţia bisericească a trebuit să ia fiinţă şi să funcţioneze în cadrul acestei lumi, supunându-se, din multe puncte de vedere, aceloraşi reguli pe care le respectă şi instituţiile laice. Când se rosteşte azi cuvântul Biserică, cel mai adesea se face referire la aspectul său instituţional, omenesc, şi mai rar la aspectul divin. La asta se referă şi sondajele de opinie care anunţă, de la an la an, „o nouă scădere a încrederii în Biserică”.
Biserică mai înseamnă şi comunitatea credincioşilor dintr-un loc anume, aşa numita „biserică vie”, cea care se poate cuprinde liturgic în, dar nu se limitează la „biserica de zid”. Un pustnic sau cineva care este paralizat, fiind ţintuit la pat, şi nu poate frecventa slujbele, poate fi parte dintr-o comunitate dreptmăritoare, chiar dacă fizic nu stă împreună cu fraţii săi. Sensul de comunitate de persoane unite prin credinţa în Domnul Hristos îl găsim, de exemplu, în cartea Faptele Apostolilor, unde se spune: „hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică” (Fapte 14, 23) sau „bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi” (Fapte 16, 5). Mai mult, înainte se vorbea despre o familie convertită ca despre o biserică, precum atunci când sunt amintiţi „Acvila şi Priscila, împreună cu biserica din casa lor” (I Corinteni 16, 19). Şi după vremurile apostolice, Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur numeşte o familie care este creştină drept „ecclesia domestica” („biserica de acasă”).
Înţelesul deplin al cuvântului Biserică se regăseşte concentrat în formula paulină: „Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este” (Efeseni 5, 23). Acesta este, dacă vreţi, înţelesul mistic, dumnezeiesc al cuvântului Biserică. Toate celelalte înţelesuri sunt, prin comparaţie cu acest al patrulea, doar simboluri care fac trimitere la realitatea deodată văzută şi nevăzută. Lăcaşul de cult, instituţia eclezială, comunitatea euharistică – toate trei au menirea de a ne ajuta să conştientizăm că toţi cei dreptcredincioşi suntem parte integrantă, „mădulare vii” ale Bisericii care este „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică” (v. Crezul).
Revenind la testul nostru. Funcţie de unul dintre cele patru înţelesuri care au prevalat în inima dumneavoastră, vă puteţi evalua raportul pe care îl aveţi cu Biserica. Este ea o clădire? O instituţie? O comunitate anume? Sau poate o vedeţi ca fiind, mai întâi, Trup al lui Hristos din care aveţi conştiinţa că faceţi parte? Cele patru înţelesuri pot coincide – nu e obligatoriu! – cu patru vârste spirituale, în ordine: de la copilăria catehetică, la maturitatea celui luminat de harul Duhului Sfânt.
Fără Biserică, nimeni nu poate fi unit cu Trupul lui Hristos !
Biserica, în calitatea ei de instituție întemeiată de Dumnezeu, este călăuzită de Duhul Sfânt, Care rămâne întru ea până în veac, și dovedind-o pe ea criteriu infailibil al dogmelor: „Stâlp și temelie a adevărului”. Aceasta păzește învățătura apostolească necontrafăcută și curată. Numai ea poate povățui spre adevăr și să devină singurul judecător infailibil îndreptățit să se exprime cu privire la învățătura revelată a adevărurilor mântuitoare și să mustre minciuna și înșelarea. Una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică, reprezentată în întregime de slujitorii ei în Sinoadele Ecumenice, este singurul judecător autentic și păzitorul natural rânduit al învățăturii inspirate de Dumnezeu.
Tot Biserica se exprimă cu privire la autenticitatea și autoritatea Sfintelor Scripturi. Ea garantează și cu privire la păzirea exactă și în sânurile ei a învățăturii și tradiției apostolice neștirbite. Numai ea poate să adeverească, să tâlcuiască și să formuleze adevărurile revelate din încredințarea Duhului Sfânt. Numai Biserica îi călăuzește pe cei ce cred în Hristos la o dreaptă înțelegere a Sfintelor Scripturi și numai ea îi povățuiește pe fiii ei în calea mântuirii și numai ea se îngrijește de ei ca să umble în siguranță și statornic în calea mântuirii. Numai în Biserică pot credincioșii să aibă o certitudine temeinică cu privire la adevărurile în care cred și cu privire la propria lor mântuire, fiindcă în afara Bisericii, a acestei arce a lui Noe, nu există niciun fel de mântuire.
„Credem că Biserica sobornicească este învățată de Duhul Sfânt”, arată Mărturisirea lui Dositei. „Căci acesta este adevăratul Mângâietor pe Care Hristos Îl trimite de la Tatăl, ca să învețe adevărul și să alunge întunericul din mintea credincioșilor”. Fără autoritatea Bisericii, nu există nimic ferm, nimic precis, nimic sigur cu privire la mântuire. Numai autoritatea Bisericii păstrează nevătămată și nestricată moștenirea sfântă apostolească și numai prin ea se înveșnicesc adevărurile curate și neamestecate ale propovăduirii apostolice. Fără autoritatea Bisericii, acest conținut al credinței se poate schimba, iar propovăduirea apostolească ar putea rămâne un simplu nume.
Fără Biserica văzută, cea întemeiată de Dumnezeu, nu poate exista nicio unitate între membrii vreunei comunități, ca una care nu este trupul lui Hristos, fiindcă Trupul lui Hristos este Biserica Lui, al cărei cap este Însuși Hristos. Fără Biserică, nimeni nu poate fi unit cu Trupul lui Hristos, fiindcă nimeni care nu este născut din nou și care nu a devenit părtaș al Bisericii harului nu poate să devină mădular al lui Hristos.
Biserica Ortodoxă (cunoscută și ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană) este o comunitate de credință creștină. Astăzi creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe autocefale (greacă, rusă, română, sârbă, bulgară, albaneză, poloneză etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe autocefale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. După numărul de credincioși, ortodocșii formează în lume a doua comunitate creștină, după Biserica Catolică.
Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) și δοξα (doxa - slăvire sau, într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se, deci, literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”. Este de menționat că și unele din celelalte biserici creștine își consideră propriile învățături ca fiind drepte, sau chiar singurele drepte.
Bisericile Ortodoxe Răsăritene reunesc astăzi o parte importantă a credincioșilor creștini. Istoric și cultural, ele sunt purtătoare ale unei tradiții bogate, dezvoltate de-a lungul a două milenii de viață creștină într-o largă zonă geografică.
Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite la primele șapte sinoade ecumenice, ținute între secolele al IV-lea și al VIII-lea. Din motive religioase, dar și politice, geografice și culturale, între biserica apuseană (romano-catolică) și cea răsăriteană (ortodoxă) s-a produs, gradual, o separare oficializată în 1054 , cunoscută sub numele de Marea Schismă. În urma acestui eveniment, atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică se consideră a fi singura biserică universală (καθολικι - catolică sau „universală”) și apostolică, ca și deținătoarea dreptei credințe (Ορθόδοξια - ortodoxă). Spre deosebire de biserica Romei, ce pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea ortodoxă pune accentul pe puritatea credinței, de unde diferența de nume.
Biserica Ortodoxă (în integralitatea bisericilor locale ce o compun) consideră că are la bază succesiunea apostolică neîntreruptă, începută de la apostoli.
Prezența Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-au aflat în spațiul cultural al imperiilor bizantin și rus: Europa de Est și de Sud-est, Asia, părți ale Orientului Mijlociu și ale Africii. În prezent, numărul de credincioși ortodocși este majoritar în Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, România, Rusia, Serbia, Muntenegru și Ucraina. Mari comunități de creștini ortodocși trăiesc și în Albania (aprox. 30%), Bosnia (31,4 %), precum și în unele state care au aparținut Rusiei țariste, respectiv Uniunii Sovietice (Țările baltice și Asia Centrală). Prezențe ortodoxe semnificative se găsesc în multe alte țări din America de Nord, Europa de Vest etc., datorate în special comunităților formate prin emigrarea est-europenilor.
Sa luam aminte !
https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/biserica-ce-intelegem-prin-acest-cuvant
https://doxologia.ro/fara-biserica-nimeni-nu-poate-fi-unit-cu-trupul-lui-hristos
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83
https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/hristos-este-capul-bisericii
